Img Img Img Img Img Img Img Img

Iubire de la distanta

Poveste scrisă de: 
Minune
Din clipa in care am auzit povestea mea de iubire,am inceput sa o traiesc intens si la maxim.Povestea iubirii de la distanta incepe asa...eu ,o femeie la 27 ani,ajunsesem sa stiu doar munca si atat ,intr-un loc stresant,oameni in jurul meu fiind putini carora sa le pot spune prieteni,aveam doar un singur prieten acela fiind calculatorul.Cu toate ca imi doream sa am activitati in timpul liber, eram prea obosita psihic ca sa mai pot pune in aplicare asa ceva.Pana intr-o zi,pe cand navigam pe un site de socializare...imi atrage atentia barbatul care se completa cu mine,era suficient sa ma uit doar la poza si atat,totul mergea pe simtire.Incetul cu incetul am inceput sa ne descoperim unul pe altul intr-un mod placut,frumos,romantic,prin contactul nostru virtual si la telefon.Din nefericire era vorba ca ne aflam in orase diferite.Il sustineam in proiectele lui,fiind intr-o situatie dificila din punct de vedere al carierei,iar el la randul lui ma sustinea sa fiu puternica la locul de munca,sa imi duc mai departe visele.Intr-o clipa m-am indragostit de iubire. Dragostea mea pentru iubire s-a nascut,din nevoia mea de a iubi. Ajunsesem sa simt ca in fiecare dintre noi arde un foc,traind iubirea cu adevarat,un foc ce nu l-am stins,doar l-am intetit din cand in cand cu iubirea mea si a lui.Diminetile si noptile erau pline cu zambetele noastre,iubirea ce ne-o transmiteam unul altuia,munca o faceam cu placere si totul trecea intr-un mod placut.Insa lipsea ceva,noi doi -unul langa celalalt.Intre noi doi, pe parcurs interveneau piedici,cu toate ca ne doream sa ajungem unul la altul,amandoi eram doua persoane ce atrageam si se pare ca in jurul nostru erau atat femei cat si barbati ce stateau in calea fericirii noastre.Incepeam sa il simt cum se intristeaza,ca nu reusim sa facem o relatie stabila si se tot indeparta de mine.Eu nu ma lasam,deveneam insistenta pentru a nu-l pierde si tot incercam sa mentin relatia pana reusim sa o finalizam.Cu toate ca aveam destule cunostinte comune in jurul nostru,cu tristete imi dadeam seama ca multi erau indvidiosi si parsivi,nu erau oameni de incredere. Dupa cateva luni,a venit momentul sa ne vedem in realitate,totul a fost minunat,cadourile daruite, privirile,atingerile, sarutul...parca ne contopeam,vibrand de fericire. O convorbire interesanta intre noi doi,ce nu am sa o uit niciodata a fost urmatoarea: Eu : Asadar,eu te iubesc oricum ai fi tu,oricum as fi eu: singura,trista,nervoasa,bucuroasa,linistita pentru ca esti gandul care ma face sa visez pentru a reusii sa fim pentru tot restul vietii impreuna. El: Nu ma intereseaza cine esti,te vreau langa mine, in casa mea prea goala,ceva lipseste. Eu: Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti,eu nu renunt la noi doi. El: Suntem nebuni amandoi Eu: Da,nebuni de iubire.Stii...te iubesc din suflet unde doar tu ai loc. Ce a fost frumos a trecut repede,el imi raspundea din ce in ce mai rar,chiar trist,deseori fara raspunsuri.La un moment dat ,am fost pana la el in oras,iar pentru asta vreau sa-i multumesc ,ca datorita acestei calatorii am cunoscut oameni minunati,prieteneosi si un oras cu vibratii inalte,el la momentul respectiv s-a ascuns,dar ce am trait in acel oras,a fost maxim.Dupa 1 an de zile am reluat relatia,implicandu-ma in activitatea lui pentru a-i fi de folos,sa ne apropiem si sa reusim impreuna.Totul a decurs bine pana cand,i-am facut cunostinta cu o femeie ce consideram ca i este de folos in ceea ce dorea sa intreprinda el.Pana aici a fost totul,ei doi au devenit iubiti si sau casatorit intr-un timp foarte scurt,uimindu-ma,amandoi mi-au intors spatele,nu mi-au raspuns...pur si simplu o lectie de viata pentru mine.Pentru o foarte lunga perioada de timp,totul a fost prabusit in jurul meu,suferinta mi-a cauzat multe neplaceri,dar Dumnezeu a fost si este totul timpul alaturi de mine.La sfarsitul acestei povesti de iubire,spun asa: Ma iert neconditionat si in totalitate pentru aceste actiuni si il iert neconditionat si in totalitate pe acest barbatpentru actiunile lui,si accept cu recunostinta aceasta vindecare a inimii mele.Asa sa fie.Im momentul de fata constientizez iubirea,iar pentru mine mantra iubirii este urmatoarea:Sunt iubita.Sunt demna de a fi iubita.Sunt iubire. De ce ?pentru ca merit si cred in miracole. Cu dragoste, Minune



Număr de vizitatori:

Cine e online

În acest moment sunt 4 utilizatori şi 18 vizitatori online.

Utilizatori prezenţi

  • RONNIE
  • INGERAS
  • laura
  • consuela