Img Img Img Img Img Img Img Img

Iubire imposibila

Poveste scrisă de: 
victoria74
Incet,incet,privirea LUI,plina de mister,dar trista,mi-a acaparat atentia....se impiedica cand ma vedea,iar nelinistea lui devenea brusc si a mea.Imi transmitea "starea" lui si nu intelegeam "de ce". Anii treceau iar noi practic nici nu stiam numele unul altuia,insa- dorinta era mereu ACOLO, mult mai accentuata,poate pasionala.Am invatat sa astept momentul intalnirii,il visam,il doream....aveam fluturi in stomac si nu-mi puteam stapani emotiile cand privirile dansau in infinitul dragostei-ca doi adolescenti care,pentru prima data simteau fiorii dragostei! Dar ce adolescenti?Nu e vorba de asa ceva...atunci erau ceva anisori de partea fiecaruia dintre noi...vreo 34-35!Se intampla acum vreo 4-5 ani,mai exact.Asa ca sa fie lucrurile bine evidentiate. Zambetul ca de margaritar,al printului timid si privirea misterioasa ,dar plina de tristete imi acordau momentele cele mai frumoase ale zilei.Nu-mi imaginam ca,intr-o zi...dupa ani de intrebari,zana cea buna ne va deschide calea intalnirii,mult asteptata.Simteam cum inima o ia razna,fara sa ma intrebe daca are voie sa navigheve spre culmea fericirii.Te simti minunat ca femeie,cand un frumos print,cu uniforma de aviator,mai tanar decat tine ,te "dezbraca" din priviri si iti taie rasuflarea ca in TOP GUN...Cum sa-i comanzi inimii,cand ea are atata nevoie de dragoste?Cum sa o faci sa inteleaga ca,desi "legata" legal de o alta,ar avea dreptul (teoretic)sa exploreze lumea necunoscuta dar frumoasa -a dragostei? Emotiile primei intalniri au fost inimaginabile... doua "entitati",din lumi diferite,tresalta si se regasesc intr-o atingere infinita?Dar visele frumoase dureaza putin, realitatea nu ne-a ajutat,aducandu-ne cu picioarele pe pamant.Sunt doar cateva ore petrecute impreuna ...si totusi nu pot uita.Nu ma regasesc,daca nu stiu ce este cu el,cum sta si ce face....Imi este teama ca intr-o zi,numele sperantei va disparea din povestea noastra. Imi rog INGERII sa vegheze zilele si noptile lui,sa-l pazeasca si sa-l ajute!Speranta este in sufletul meu,acolo unde trebuie sa existe dar ...... Imi amintesc si azi,imbratisarea si dorinta nebuna de a fi in extaz cu el...ii simt buzele pline de dorinta ....ii simt prezenta si atingerea imposibila.Cerul vorbeste de dragostea noastra,aparent imposibila,iar orizontul albastru ne cheama la el,pentru a ne vorbi de dragostea nemarginita a UNIVERSULUI.Este loc pentru toti si mai ales pentru o iubire sincera.Dar ce sa facem sa nu-i ranim pe ceilalti din jur?



Număr de vizitatori:

Cine e online

În acest moment sunt 4 utilizatori şi 18 vizitatori online.

Utilizatori prezenţi

  • RONNIE
  • INGERAS
  • laura
  • consuela